Curtea Europeana de Conturi: Fondurile de imprumut si fondurile de garantare nu s-au dovedit a fi o solutie de succes in domeniul dezvoltarii rurale

Potrivit unui raport publicat saptamana trecuta de Curtea de Conturi Europeana, pana in prezent, instrumentele financiare (fondurile de imprumut si fondurile de garantare) nu s-au dovedit a fi o solutie de succes in domeniul dezvoltarii rurale, in mare parte pentru ca fusesera supracapitalizate si pentru ca nu si-au atins potentialul maxim in ceea ce priveste efectele dorite de parghie si de reinnoire.

Cadrul aplicabil perioadei 2014-2020 are potentialul de a aduce imbunatatiri acestor instrumente, insa persista anumite obstacole care impiedica utilizarea lor pe scara mai larga.

Descarca Raportul

„Atunci cand bugetele publice sunt afectate de constrangeri fiscale, realizarea unui numar mai mare de investitii cu mai putini bani este de o importanta cruciala. Instrumentele financiare au potentialul de a imbunatati utilizarea resurselor publice limitate prin faptul ca, din acelasi buget, se furnizeaza fonduri pentru un numar mai mare de investitii. Rezultatele auditului nostru indica insa ca obtinerea impactului dorit va reprezenta o provocare semnificativa,” a remarcat doamna Kersti Kaljulaid, membra Curtii responsabila de raport.

In domeniul dezvoltarii rurale, statele membre au constituit 11 fonduri de garantare si 3 fonduri de imprumut intre 2009 si 2014, iar suma totala investita in acestea de catre UE si de statele membre se ridica la aproximativ 700 de milioane de euro la sfarsitul anului 2013. Pentru noua perioada de programare (2014-2020), Comisia invita statele membre sa se angajeze la cel putin dublarea gradului de utilizare a instrumentelor financiare in domenii esentiale de investitii.

Potrivit constatarilor Curtii, argumentele aduse in favoarea crearii instrumentelor financiare in perioada de programare 2007-2013 nu erau clare. In plus, nu erau disponibile informatii cuantificabile fiabile care sa justifice tipul de instrument financiar creat, sa determine care era cererea de instrumente financiare in domeniul agriculturii si sa demonstreze ca cuantumul de capital alocat fondului in cauza era adecvat. Consecinta a fost ca fondurile de garantare erau supracapitalizate cu 370 de milioane de euro la sfarsitul anului 2013.

Instrumentele financiare sunt menite, pe de o parte, sa atraga un capital public si/sau privat suplimentar (efectul de parghie) si, pe de alta parte, sa permita reciclarea fondurilor alocate initial (factorul de reinnoire). Concluzia Curtii este ca, din acest punct de vedere, instrumentele respective nu au functionat conform asteptarilor. Mai mult, nici Comisia, nici statele membre nu introdusesera sisteme adecvate de monitorizare care sa furnizeze date fiabile cu ajutorul carora sa se poata determina daca instrumentele si-au atins obiectivele in mod eficace.

In ceea ce priveste perioada 2014-2020, s-a constatat ca perpetuarea practicii de supracapitalizare si riscul continuarii dependentei instrumentelor financiare de finantarile nerambursabile se numara printre posibilele obstacole care raman in calea utilizarii pe scara mai larga a acestor instrumente.

Principalele recomandari adresate de Curte Comisiei si statelor membre sunt:

• sa se ofere stimulente mai puternice statelor membre pentru crearea de instrumente financiare consacrate domeniului dezvoltarii rurale si sa se stimuleze cererea din partea fermierilor sau a altor beneficiari (de exemplu, punand deoparte un anumit procent din bugetul disponibil aferent dezvoltarii rurale pentru instrumentele financiare si facand aceste instrumente mai atractive decat finantarile nerambursabile); si
• sa se amelioreze eficacitatea instrumentelor financiare in perioada de programare 2014-2020, de exemplu prin stabilirea unor standarde si a unor niveluri-tinta adecvate pentru efectul de parghie si pentru efectul de reinnoire.

Sursa: Curtea Europeana de Conturi