Să învățăm de la experții comunității fonduri-structurale.ro: Ce e de făcut când ți s-a respins proiectul?

De câteva luni, de când cu toată efervescența care a dezmorțit lansările de apeluri de proiecte, auzim tot mai des cum solicitanții se plâng că proiectul lor a fost respins pentru motive greu de înțeles, chiar și pentru o persoană care deține cunoștințe solide în domeniul fondurilor europene. Știm cu toții câtă muncă, uneori până la epuizare, implică stabilirea parteneriatului, conceperea, redactarea, dar, mai ales, încărcarea, unui proiect în sistemul electronic.

Dacă speranța că proiectul va fi admis pentru finanțare poate genera energii supraomenești manifestate în zile întregi de muncă, fără repaos, respingerea proiectului aduce în ochii și inima solicitantului dezamăgire și frustrare. Până la decizia de respingere, consultanții și membrii echipelor de scriere a proiectelor sunt animați de resurse inimaginabile care îi poartă către destinația finală: încărcarea proiectului în sistemul MySMIS. Sunt dispuși să o ia de la capăt de zeci de ori, încărcând zeci de anexe, trecând peste ineficiența sau incompetența sistemului (la cel informatic ne referim, ca să nu existe dubii), așteptând mesajul că încărcarea fost finalizată cu succes.

Și vine apoi faza evaluării, se trimit clarificările (dacă sau unde se decide să fie cerute), solicitanții fiind animați de aceeași speranță creatoare de proiecte noi. Până în clipa când sistemul listează proiectul printre cele respinse și scrisoarea de informare îți comunică, sec, că nu știu ce condiție nu a fost îndeplinită sau nu știu ce anexă nu a fost încărcată.

Este greu de descris ce este în sufletul persoanei sau persoanelor care au vânat MySMIS-ul ca să poată încărca documente, al celor care au pus la cale parteneriate inedite și au colectat sute de documente justificative, al celor care au întocmit bugete pe care le-au modificat și răsmodificat, astfel încât să nu rămâne cheltuieli neprevăzute sau experți necesari neplătiți și toate nevoile tehnice și financiare să fie conciliate.

Acești oameni privesc cu dezamăgire cum munca lor a fost privită și evaluată în mod superficial, de parcă statul român nu și-ar dori să absoarbă fondurile nerambursabile în puținul timp rămas până la închiderea actualei perioade de programare. Este greu de înțeles cum proiecte valoroase, idei care ar putea schimba ceva în viața comunității sunt respinse pe considerente lipsite de logică socială, economică sau juridică.

Ce e de făcut?

Și, totuși, there is hope! Și nu ne referim la contestația în termen de 5 (cinci) zile calendaristice sau lucrătoare, după cum „ne lasă” sau „nu ne lasă” MySMIS-ul. Ca o notă prealabilă, MySMIS nu e Dumnezeu, nu e legiuitor și nu e sfârșitul lumii. Fără a minimiza importanța și rolul sistemului informatic, punerea la dispoziție a unei astfel de platforme a condus la transparentizarea sistemului și minimizarea rolului factorului uman. Zilele trecute un client ne povestea că nu a putut încărca documentul pentru că programul nu a permis această operațiune și că a fost necesar să se deplaseze la sediul autorității pentru a înregistra contestația. Ajuns acolo, operatorii platformei online, după îndelungi discuții, au permis transmiterea contestației online, refuzând înregistrarea contestației pe suport hârtie. Sigur, persoana respectivă se întreba ce ar fi făcut dacă era din Oradea, de exemplu, și nu ar fi putut ajunge la București pentru a discuta cu un funcționar responsabil de bunul mers al sistemului informatic.

Totuși, trăim într-un stat de drept (sau așa ne place să credem) și „domnia legii” ar trebui să atingă inclusiv domeniul atât de interesant al fondurilor europene. Fiind un stat de drept, nu putem uita de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, act normativ care oferă un set de remedii pentru persoanele publice sau private, fizice sau juridice, care au suferit o vătămare într-un drept sau interes legitim ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal.

Primul remediu prevăzut de legea organică este reprezentat de plângerea prealabilă, care trebuie formulată în termen de 30 de zile de la comunicarea scrisorii de informare, prin care i se solicită autorității contractante revocarea scrisorii de informare și încheierea contractului de finanțare cu fonduri nerambursabile. Întrebarea, legitimă, de altfel, este dacă plângerea prealabilă este înlocuită de contestație (prevăzută de ghidul/manualul solicitantului sau orientările generale) sau sunt necesare două petiții diferite. La o primă vedere și dacă avem în vedere prevederile din actele de implementare a programelor operaționale, s-ar putea afirma nu doar că nu mai este necesară plângerea prealabilă, ci și că ea ar fi inadmisibilă. Sigur, este o soluție de bun simț, întrucât prin contestație i se solicită autorității administrative o conduită similară în sensul revocării actului vătămător și continuarea evaluării, cu finalitatea încheierii contractului de finanțare.

Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere că Legea nr. 554/2004 este o lege organică, actul normativ cadru în materia contenciosului administrativ, care nu poate fi modificat printr-un act normativ cu forță inferioară (lege ordinară, hotărâre de guvern sau ordin al ministrului de resort). Plecând de la ierarhia actelor normative, recomandarea noastră este în sensul parcurgerii ambelor etape prealabile, pentru a preîntâmpina eventualele critici de inadmisibilitate a acțiunii judiciare.

Când ne adresăm instanței de contencios administrativ?

Conform legii, autoritatea ar trebui să comunice un răspuns la plângerea prealabilă în termen de 30 de zile. În ipoteza în care răspunsul este nefavorabil (cum se întâmplă în majoritatea cazurilor), în termen de 6 (șase) luni, solicitantul se poate adresa instanței de contencios administrativ. În practică, așteptarea termenului de 6 (șase) luni va minimiza finanțarea proiectului; prin urmare este recomandabil să se acționeze în timp util, pentru a conserva șansele de implementare, mai ales că durata procedurii judiciare nu este deloc neglijabilă.

Care este obiectul acțiunii judiciare? Sau, mai simplu, ce putem solicita instanței de contencios administrativ?

Practica instanțelor de judecată nu este încă unitară cu privire la obiectul acțiunii judiciare, fiind dificil de delimitat domeniul actului administrativ de cel al contractului administrativ.

În opinia noastră, fiind vorba de o procedură de selecție în vederea încheierii unui contract administrativ – contractul de finanțare, apreciem că sunt pe deplin aplicabile remediile care guvernează această materie, fără a le exclude pe cele care sunt aplicabile doar actului administrativ (și avem în vedere și atragerea răspunderii administrative a autorității publice pentru actul administrativ nelegal).

Le vom analiza pe fiecare în parte, în încercarea de a găsi calea unei reparații echitabile pentru prejudiciul suferit de solicitantul nedreptățit.

Prima cale are la bază prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conform cărora instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ. Mai mult, art. 18 alin. (4) lit. b) din același act normativ prevede că instanța poate obliga autoritatea publică să încheie contractul de finanțare la care reclamantul este îndreptățit.

Pare remediul perfect, care poate funcționa doar în cazul în care proiectul a trecut de fazele intermediare și a fost respins în ultima fază de evaluare. În caz contrar, ar fi nevoie de deschiderea instanței de judecată de a suplini comisia de evaluare și a verifica proiectul sub toate aspectele, pentru a stabili dacă acesta îndeplinește condițiile de eligibilitate intrinseci și extrinseci.

Avantajul acestei proceduri constă în aceea că hotărârea instanței de obligare a autorității la încheierea contractului de finanțare trebuie pusă în executare, dincolo de constrângerile bugetare derivând din atingerea plafoanelor alocate fiecărui apel de proiecte. Dezavantajul acestui demers constă în aceea că el are caracter de noutate și este posibil să fie privit cu scepticism de instanțele de judecată. În plus, nu trebuie să uităm că o eventuală reușită judiciară va atrage antipatia autorității finanțatoare care va uzita de toate pârghiile pentru a îngreuna implementarea proiectului.

În ipoteza în care proiectul a fost eliminat într-o fază incipientă, apreciem că a doua variantă de acțiune ar fi mai ușor de implementat. În acest caz, obiectul acțiunii judiciare va consta în anularea actului administrativ nelegal (scrisoarea de informare) și obligarea autorității finanțatoare la continuarea procesului de evaluare.

Nici în acest caz, demersurile nu ar fi lipsite de controverse, un prim impediment constând în practica neunitară a instanțelor de judecată care nu au ajuns la un punct de vedere comun cu privire la calificarea scrisorii de informare drept act administrativ sau nu. În ceea ce ne privește, considerăm că scrisoarea de informare este act administrativ, fiind manifestarea clară a puterii publice, făcută în scopul stingerii unui raport juridic.

Un al doilea impediment decurge din sincronizarea acțiunii judiciare cu procesul de evaluare și contractare, mai ales, din perspectiva plafoanelor financiare alocate fiecărui apel de proiecte. Obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile după ce s-a încheiat procesul de contractare și s-au epuizat fondurile ajută și nu prea. În plus, trebuie avută în vedere incertitudinea echipei de proiect pe toată durata demersului judiciar, mai cu seamă că rezultatul favorabil al acțiunii în instanță nu garantează încheierea contractului de finanțare.

Ce se poate face, totuși, în această situație? De-a lungul ultimei perioade de programe, recomandarea noastră a fost în sensul dublării acțiunii în anulare de o acțiune pentru atragerea răspunderii administrative a autorității emitente, în situația în care, chiar dacă scrisoarea de informare este anulată, contractul de finanțare nu mai poate fi încheiat.

Concluzii

Abordarea căii judecătorești reprezintă o aventură în sine, presupune costuri deloc neglijabile, timp și resurse emoționale pe care solicitantul trebuie să le aibă în vedere. Însă, practica societății românești de dată recentă ne-a arătat faptul că disciplina apare doar din constrângere, iar conștiinciozitatea se manifestă doar atunci când există riscul ca persoana care a generat paguba să răspundă.

Din fericire, legiuitorul român a prevăzut posibilitatea chemării în judecată a funcționarului responsabil și obligarea acestuia la daune, în solidar cu autoritatea publică.

Deși această conduită conturează un tablou sumbru al societății românești, vă adresăm invitația de a schimba lucrurile. Dacă în prezent putem obține conformarea cu regulile statului de drept doar prin constrângere, conformarea urmată de o nouă conformare (chiar dacă forțată) va deveni, timid și treptat, regula. Iar în final, nu va mai fi necesară constrângerea, instaurându-se o inerție a legalității.

Avocat Georgiana-Raluca Trandafir

Managing Partner, Trandafir & Associates

***

Cu o experiență de aproape 11 ani în serviciile de avocatură de business la cel mai înalt nivel, șlefuită în urma lucrului în echipele unora dintre societățile de profil de top din România și a finalizării cu succes a unor dosare care au devenit reper în domeniu, Georgiana-Raluca Trandafir este, de aproape trei ani, Managing Partner al casei de avocatură Trandafir & Associates.

Pasionată de profesia sa, are abilități excepționale de litigator, dezvoltate grație experienței acumulate prin coordonarea și câștigarea unor dosare care la prima vedere păreau o misiune imposibilă, din industrii și arii de practică diverse. Nu întâmplător, municipalități, coloși industriali și nu numai au ales sa fie reprezentați de ea în instanță, apreciindu-i gândirea strategică și forța argumentării.

Cu o viziune strategică și un ochi curios și atent la detaliile care fac diferența, Georgiana este un avocat dedicat, orientat spre găsirea de soluții câștigătoare pentru clienții săi.

Principalele domenii în care Trandafir & Associates livrează servicii juridice la nivel de excelență sunt: litigii, achiziții publice, fonduri europene, drept imobiliar, dreptul afacerilor și dreptul muncii.

Casa de avocatură Trandafir & Associates sprijină activ campania „Succesul e...MOLIPSITOR!” – ediția 2017, experții de la nivelul acesteia susținând în cadrul fiecărei conferințe regionale un modul educativ privind achizițiile publice și private realizate în cadrul proiectelor cu fonduri europene.